Arhive autor: Online Expert

Nume stiintific: Psetta maxima
Familia: Bothidae
Specia: Psetta maxima

Descriere:

Femelele cresc mai repede dacat masculii si ajung la maturitate sexuala la aproximativ 3 ani. Ele pot depune icre spontan in captivitate si este posibila controlalrea lor prin modificarea temperaturii apei si a zilei-lungime. Femelele pot depune pana la 15 milioane de icre cu diametrul de 1mm. La nastere larva are 3 mm si ajunge la stadiul de adult in prima luna de viata

Turbotul este de regula carnivor si se hraneste cu pesti mai mici si cu languste. Turbotul este recunoscut pentru ca ajunge la o greutate maxima de aproximativ 25 kg, cu o lungima de 1 metru, la o varsta de aproximativ 27 de ani.

Acvacultura:

Mai ales in prima luna dupa nastere, larvele sunt extrem de sensibile ca urmare a extremelor fiziologice de dezvoltare, si o atentie deosebita trebuie sa fie luata cu privire la componenta substantelor nutritionele si a strategiei de hranire.

Cele mai bune rezultate priovind cresterea economica sunt obtinute in sistemele cu nisip in iazuri de 30cm adancime, la o temperatura ideala intre 14 si 20 grade Celsius.In general turbotul este relativ robust la schimbarile de salinitate si temperatura. De obicei ajunge la greutatea de sacrificare de 1,5kg la varsta de 2 ani.

Nume stiintific: Dicentrarchus labrax
Familia: Moronidae
Specia: Dicentrarchus labrax

Descriere:

Sea Bass poate fi gasit de-a lungul liniei de coasta din Norvegia la Insulele Canare, cu cea mai predominanta prezenta in Marea Mediterana si Marea Neagra.

Este prolific din martie pana in august. Icrele sunt peleagice si eclozeaza in termen de 1 saptamana. Sea Bass se hraneste cu planctonul din apa.

Acvacultura:

Sea Bass este crescut in mare masura in custi din marea Mediteraneeana. Este un peste care creste greu si atinge 20cm si 350g in 2 ani.

Sea Bass are o carne de calitate primara. Cu o culoare pala de roz, care poate fi preparata delicios prin orice metoda gastronomica.Valoarea economica a acestui peste este foarte mare.

Nume stiintific: Sander (Stizostedion) lucioperca
Familia: Percidae
Specia: Sander lucioperca

Descriere:

Salaul provine din zona Marii Baltice, Neagra si Caspica, dar in ziua de azi cea mai mare prezenta a acestora se gaseste in raurile si lacurile din Europa.

Salaul este un pradator agresiv care se hraneste cu specii mai mici de peste de aceea este cunoscut ca un motiv pentru epuizarea stocurilor unelor specii native de peste

Salaul este prolific in aprilie-iunie pe nisip sau pe piatra. Icrele eclozeaza dupa aproximativ 1 saptamana si ajung la 8-10 cm pana in toamna. Salaul isi foloseste vazul si sistemul olfactiv pentru a-si detecta prada. In general inoata si vaneaza in bancuri (carduri).

Salaul nu tolereaza apele cu pH scazut.

Acvacultura:

Salaul este cultivat in sisteme inchise cu recircularea apei, la temperaturi intre 22-26 grade Celsius. Furajarea se face cu granule extrudate, cu un continut de 45-50% proteina. In conditii de cultura, salaul este foarte sensibil la stress, de aceea se recomanda asigurarea unui semiintuneric in hale si evitarea zgomotelor, vibratiilor sau iluminarii bruste. De asemenea, se recomanda reducerea la minim a manipularilor, pentru a evita pierderile.

Carnea de salau este usor aromata, avand un gust dulce si o textura specifica. In consecinta, valoarea carnii este foarte ridicata de aceea salaul este o specie foarte profitabila pentru productie.

Salaul este in mod normal recoltat la 1kg, la o varsta de 12 luni.

Salaul se poate creste si in fermele de helestee, impreuna cu crapul. In acest caz se populeaza ca specie suplimentara, pentru a controla pestii salbatici patrunsi in helesteu. Densitatile sunt mici, in general se populeaza impreuna cu pesti pasnici cu cel putin un an mai in varsta (pui de salau de 1 an cu crap de 2 ani), pentru a evita atacarea speciei principale de cultura. Se pot obtine astfel productii suplimentare de 50-100 kg salau/ha. Salaul prefera apele mai dure, cu pH usor alcalin, si helesteele cu fund nisipos/pietros, avand nevoie de o alimentare buna cu apa bine oxigenata.

Nume stiintific: Oncorhynchus mykiss
Familia: Salmonide
Specia: pastrav curcubeu

Descriere:

Pastravul curcubeu creste in ape dulci si isi are originea in estuarele din juriul Pacificului de Nord pana in Golful Mexic. Pastravul curcubeu poate fi usor recunoscut datorita numeroaselor sale mici pete negre pe cap, pe spate si pe coada. In perioada de inmultire au un puternic colorit lateral, cu irizatii de roz/rosu/violet, de unde si numele de pastrav curcubeu.

Pastravul curcubeu a fost domesticit, sub acest nume fiind folosite mai multe specii de Onchorhynchus, iar astazi exista mai mult de 50 de variante de cultura, toate caracterizate prin rate mari de crestere.

În natură pastravul curcubeu poate ajunge la o dimensiune maxima de 20kg, in timp ce, cele mai frecvente dimensiuni de prindere sunt de aproximativ 500g si 25cm. Reproducerea are loc in apele cu mult pietris in perioada noiembrie-aprilie.

Pastravul curcubeu se hraneste cu pesti mici, insecte si crustacee.

Acvacultura:

Pastravul curcubeu este una din cele mai populare specii de peste de apa dulce in acvacultura si reprezinta specia de pesti cu cel mai avansat grad de domesticire. Pastravul curcubeu este frecvent recoltat la dimensiuni variind de la 350 la 500g.

Pastravul curcubeu este crescut in mai multe tari din intrega lume, iar productia mondiala este mai mare de 300.000 de tone.

Carnea pastravului curcubeu este foarte populara printre consumatorii din intreaga lume, cu un colorit de la alb la rosu-portocaliu (similar cu carnea de somon) .Este vandut intreg, file sau ca produse prelucrate proaspete sau congelate, cat si produse afumate.

Nume stiintific: Silurus glanis (somn de Dunare sau somn european)
Familia: Silurudae
Specia: Siluris glanis

Descriere:

Somnul se gaseste in rauri si lacuri mari din Europa Centrala si de Est, si ocazional in apele Marii Caspice si a Marii Aral

Somnul prefera apele cu substrat moale. Este prolific in ape mai putin adanci in perioada iunie-iulie in zonele de apa unde temperaturile sunt de peste 19 grade Celsius. Icrele au o suprafata lipicioasa care permite ataşarea la pământ si vegetatie.

Somnul se hraneste cu animale mai mici, cu alte specii de peste si unerori chiar cu raci. Poate consuma ocazional si pasari acvatice, animale acvatice mici (soareci, bizami etc) sau animale terestre ajunse accidental in apa. In natura ajunge la dimensiuni intre 1 si 3 metri, precum si intre 100-200kg.

Acvacultura:

Din punct de vedere istoric, cultura somnului a fost larg raspandita in Europa de Est, Rusia, Kazahstan si in alte tari cu productii anualte de peste 15.000 de tone.

In zilele noastre, cultura de somn european a devenit din ce in ce mai populara in Europa Centrala si de Vest.
Carnea este aromata si cu o usoara textura specifica. Rata de crestere a somnului este destul de buna.
Fiind o specie carnivora, are nevoie de furaje cu continut mai ridicat de proteina (35-40%).

Nume stiintific: Gadus morhua
Familia: Gadidae
Specia: Gadus morhua

Descriere:

Codul isi are habitatul in zona Atlanticului de Nord, care acopera o zona larga de la Golful Biscaya la Groenlanda, Svalbard si Barents pana in Marea Kara. In plus se gaseste in Nordul Marii Baltice si in fiordurile daneze

Codul se hraneste in special cu alti pesti de talie mai mica dar si cu moluste si crustacee.

Codul traieste in bancuri si inoata in ape cu adancime de la 20 la 150m. Depunerea icrelor depinde de salinitatea apei, care este ideala la 28 -33 la mie. Icrele eclozeaza in 2-3 saptamani iar la 4-5 luni pesti ajung la o lungime de 4-6cm. Coloritul codului poate fi rosu brun sau gri cu alb pe abdomen.

Acvacultura:

Codul este o specie care a fost recent introdusa in acvacultura (in ultimii 10 ani), fiind crescut in Marea Britanie si tarile scandinave, pentru a suplini scaderea dramatica a capturilor din pescuit. Se creste in bazine artificiale si viviere flotabile, similar cu somonul.

Codul se recolteala la aproximativ 3kg, dupa o crestere de 2-3 ani.

Continutul de proteine in carnea de cod este foarte ridicat in schimb cel al lipidelor este scazut. Continutul de apa in carne poate fi mai ridicat in comparatie cu alte specii.

Pretul carnii de cod a crescut dramatic in ultimi ani facand ca acest peste sa fie considerat unul de lux.

Descriere:

Este, de asemenea, cunoscut ca Asian Seabass , Australian Seabass, si Seabass. Important de reţinut este că stinghia de Nil, care se găseşte în lacul Victoria (Africa), uneori, este confunada cu Barramundi. Acest lucru indică faptul că o mare Barramundi poate ajunge la dimensiuni de până la appx 2 m în lungime şi greutăţi de până la 60 kg.

Barramundi este gasita într-o curea care acopera zona din Golful Persic, Marea Arabiei, Marea Bengalian de-a lungul zonele de coastă din Birmania, Thailanda, Vietnam şi China în Marea Chinei de Sud în continuare pentru a Indonezia, Filipine, Malaezia, Papua Noua Guineea spre nord de linia de coastă din Australia.

Barramundi atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani. Barramundi ouă şi larve supravietuiesc numai in ape sarate variind de la 22-40 promille. Acest lucru explică de ce crescatoriile prolifice sunt situate la estuarele dintre rauri si golfuri. În plus faţă de locaţiile menţionate anterior, Mangrove mlaştini, terenuri inundate ofera un ideal habitat pentru puii de Barramundi.

Acvacultura:

În conformitate cu condiţiile acvaculturilor cu salinitati de 30-36 promille, temperatura apei de 28-29 ° C, folosirea hormonilor, poate fi uzitata tot anul. Bărbaţii nu au nevoie de stimulare hormonală.

Cele mai comune sisteme de cultura sunt iazuri între 4-50 m2 şi 2-4 m adancime. Densitatea variază între 15-40 kg/m3. În mod tipic, volumul de apă din iaz variază între 5-10%.

În sălbăticie Barramundi se hraneste cu crustacee, moluşte şi peşti mici. In specia Baramundi cazurile de canibalism se gasesc frecvent, prin urmare, o clasificare este recomandată.

Cele mai mari cantitati de cultura sunt obtinute atunci cand aportul de hranire al hranei plutitoare este alternat cu cel al hranei care se scufunda.

Barramundi este cel mai frecvent vândut pe piaţă, intreg la 500-900 g sau fileuri atunci cand specimenul a crescut de peste 1 kg de greutate. Carnea pare fi de culoare alba cu o usara aroma delicata.

Nume stiintific: Paralichtyus olivaceus
Familia: Paralichtyidae
Specia: Paralichtyus olivaceus

Acvacultura:

Oliver Flounder este o specie marina care traieste de-a lungul zonelor de coasta din Coreea, Japonia si China. Cultura acestora a inceput la sfarsitul anilor 1980 si centrele comerciale de productie au aparut in prima parte a anului 1990 si a ajuns la o productie totala de 30 000 de tone in zona specificata.

Acvacultura acestora se bazeaza in intregime pe incubator de icre si productia re loc in iazuri prin siteme. Oliver Flounder are un model ciclic de reproducere.

In salbaticie temperatura prolifica este de 14-16 grade Celsius unde poate ajunge la 4 kg si poate depune pana la 3 milioane de icre, de cele mai multe ori depuse in loturi de 50.000-500.000 de icre fiecare.

Icrele de Oliver Flounder sunt de 0.83-1,1 mm in diametru si eclozeaza dupa 60-70 de zile de incubatie.

Nume stiintific: Sebastes schlegelii
Familia: Sebastidae
Specia: Sebastidae schlegelii

Descriere:

Koreean Rockfish ajunge la maturitatea sexuala la aproximativ 3 ani, avand o dimensiune de 30-40 cm, si este in masura sa dea nastere la 100-200.000 de larve avand dimensiunea de 5,7mm care isi porneste ciclul de hranire imediat dupa nastere

Larvele se hranesc cu alge, iar cand ajung la perioada de maturitate se hranesc cu alti pesti mai mici.

Acvacultura:

Korean Rockfish se cultiva uzual in bazine de 10x10m si se sacrifica cand ajunge la greutatea de 500-1000g dupa 18-24 luni de crestere. Korean Rockfish prefera un climat temperat si nu tolereaza temperaturi inalte.

Koreean Rockfish are nevoie de o cantitate inalte de proteine si una moderata de lipide. Intevalele de hranire trebuie reglate in functie cu varta pestilor pentru a se evita cazurile de canibalism.